Not such a Merry Christmas for me !

De ce? Asta intrebati toti ! De parca nu stiti... Aceasi poveste ! De ceva timp !
Bani? Lipsesc... E criza, n-am ce face. Trecem peste asta... Banii nu sunt totul. Dragoste? Probabil ca o am. Dar stiti cum e... dragostea la distanta e cam grea. E vina mea ca am intrat in jocul asta cand puteam sa spun un simplu "Nu !". Acum chiar daca as vrea nu pot. Toti mi-au spus ca mai bine nu, dar eu am facut ce m-a taiat capu' ca de obicei stiind ca as putea sa regret. Dar stiti cum e... Daca nu risti nu castigi. Am stat pana acum intr-o pura minciuna stiind ca adevarul era in fata mea dar l-am dat la o parte. Plus de asta am asistat vacanta asta la intalnirile a 2 dintre cele mai bune prietene cu iubiti lor. Cum m-am simtit? Ca un nimeni pierdut intr-o lume in care nu mai e niciun loc pentru mine. Ce pot sa fac. Sa tac, sa neg tot ce simt si sa merg mai departe. Ca de obicei. Si plus de asta sa ascult "problemele grave" ale celorlalti ! Doar asta fac mereu. Tac, ascult, dau sfaturi la sfarsit si cand sunt intrebata ce am eu nici, nu apuc sa zic ca reluam povestea. Exista solutie ? Nu prea cred. Asa mi-am obisnuit prietenii si prefer ca totul sa ramana asa... nu are rost sa schimb nimic acum. Sunt prea multi ani de rutina adunati si e greu sa mai schimb ceva.
Si cu asta inchei o mica confesiune. Ma cufund in muzica si incerc ca merg mai departe... E singurul meu refugiu si singura prietena in care pot avea incredere ca nu ma tradeaza. A da, smai e si fumul de tigare, el imi alina putin sufletul si imi imbolnaveste corpul.
Probabil lucrurile nu se vor schimba niciodata. Vorba mea luata dintr-o melodie pe care o ador [brokencyde-I don't know]: I was to distracted by the smoke that was chokin' my past !

Secrete ascunse despre vise II

Eu si Marc i-am dat atentie doar micutei Alisha, jucandu-ne cu ea toata ziua. Nick avea casa foarte aproape de parc, asa ca am profitat s-o ducem si in parc, Loren nu avea timp chiar mereu sa o duca asa ca acest lucuru o bucura desavarsit. Ne-am jucat si ne-am plimbat cu ea vreo 3 ore, ma simteam de parca era copilul meu si a lui Marc, parca era familia mea proprie, intr-un fel era, dar nu una intemeiata in totalitate de mine. Eu vroiam una a mea, copilul meu, sotul meu. Mama si tata locuiau aproape si i-am invitat inca de seara sa stea cu noi ca sa nu fie nevoie s-o trezim atat de devreme pe Alisha ca sa mearga la ei.

Dimineata a venit repede si am plecat de acasa la 5:30, la 6:30 aveam avion si nu vroiam sa intarziam. Eram toti fericiti si incantati de calatorie si eu mult mai incantata caci visul meu arata doar bucurie. Am calatorit 2 ore cu avionul, eram intre Nick si Luca iar Loren statea pe partea cealata cu Missy si Marc. Nu mai petrecusem asa de mult timp cu fratele meu de foarte multa vreme asa ca profitam acum, eram amandoi destul de maturi ca sa ne putem intelege normal, nu ca in copilarie si era chiar distractiv, eu ma purtam ca un copil rasfatat, cum fusesem obisnuita sa fac de fiecare data cand era in prejma mea. Compania persoanelor cu care calatoream era perfecta, nu-mi doream pe altcineva in loc.

De la aeroport am plecat spre cel mai apropiat centru comercial sa luam masa. Afara era soare, caldura, nu ca la noi, frig iarna si zapada. Am mai stat si putin pe acolo, ne-am schimbat in ceva mai lejer si mai subtire apoi am plecat cu vaporul spre insula. Am mers si cu vaporul vreo 30 de minute in care am profitat sa-l rapesc pe marc putin si sa ne pierdem putin pe undeva pe vapor unde sa avem putina intimitate. Adoram clipele petrecute cu Marc. Era cel mai frumos vis al meu, plaja, soare, eu si Marc. Dar sa nu vorbim de vise pentru ca revenim la aceasi poveste.

Dupa ce ne-am cazat la hotel am mers sa vedem imprejurimile, iar in apropierea hotelului era o caba in care stateau doi batrani ce aveau un bar mai mic, ne-am oprit sa bem ceva caci era undeva pe plaja si putea sa vedem perfect apusul. Batranul s-a apropiat si a zis:

- Fata mea, stiu despre tine si visele tale, stiam ca vei veni aici.

- Aaa, da. Eu sunt Luann. Am 18 ani si din ziua in care i-am implinit visele mele au devenit o mare realitate, in mare partea neplacuta.

- Pe mine ma cheama Luke, iar acolo e nevasta mea Aura. Eram de varsta ta cand ne-am cunoscut. Exact din momentul in care am implinit si eu cei 18 ani am inceput sa am tot felul de vise ce deveneau realitate la scurt timp. Nu puteam controla nimic. Luni intregi am fost disperat, speriat si uluit de ce se intampla cu mine. Ma simteam distrus, pierdut, neinteles. Aura se chinuia sa imi fie alaturi si sa-mi ridice moralul, dar era foarte greu, nu credeam ca vom rezista prea mult timp in situatia aia, pana am descoperit o carte. Eram intr-o librarie veche, si cautam o carte pentru ziua Aurei, cautam ceva pe gustul ei pana am dat peste aceasta carte. Am cumparat-o impreuna cu cadoul Aurei si am plecat acasa. Am studiat-o multe nopti si am incercat sa pun in aplicare teoriile de acolo ca sa imi dau seama ca totul putea fii foarte simplu controlat. Tot ce trebuia era sa-mi impun singur ceva bun, visam si se indeplinea. Imi impuneam ca visul sa nu devina realitate si nu devenea, controlam visul fara sa ma panichez in somn si sa-l las sa se dezvolte. In carte se vorbea si despre viziunea viitorului fra sa dorm, visele erau pirma forma de dezvolare a clarviziunii. In vis nu totul se petrecea exact cum urma sa devina realitate, dar clarviziunea in stare normala era exacta. A fost greu sa ma obisnuiesc si nici acum nu-mi place ideea asta, am viziuni spontane si ma iau prin surprindere, as putea face un infart pentru ca e ca si cum atunci cand esti concentrat cineva vine si te sperie.

- Wow, interesanta poveste. Eu credeam ca treaba asta era doar o inchipuire a ei, iar lucrurile se intamplau pentru ca trebuia. Nu mi-as fii imaginat ca se ajunge la clarviziune.

- Imi puteti impumuta si mie cartea aceea va rog daca o mai aveti, Dle. Luck?

- Sigur. Trebuie sa o rog pe Aura sa se uite peste cutiile vechi. Luann. Eu te pot ajuta cu orice. Am trecut prin maimulte ca tine, iti pot da sfaturi, nu ezita sa ma cauti.

- Sigur Dle Luke. Va multumesc mult. E timpul sa plecam, uitati aici banii, o sa mai revenim.

- Drum bun copii. Distrati-va. Doar deasta sunteti aici.

- Deci nu-mi vine sa cred. In sfarsit o sa se termine cosmarul, in sfarsit o sa scap de nenorocirile ce devin realitate in visele mele, o sa stiu ce ni se va intampla in viata. Ma simt putin mai usurata.

- In sfarsit o s ate vad zambind cu sufletul. Vreau sa fac un anunt. Atentie toti la mine. Eu, Marc, te vreau ca sotie a mea pentru restul vietii, draga Luann!

- M...M...M... Maaa...Marc... Da! Vreau! Atunci a scos un inel superb din buzunar si mi l-a pus pe deget. L-am sarutat cu toata intensitatea ce o simteam in mine si am mers intr-un club sa sarbatorim. Viata mea se aranjase asa cum vroiam.

Secrete ascunse despre vise I

Weekend-ul cu Marc a fost superb. Vorba "dulce-i impacarea" e chiar adevarata. Mi-a demonstrat ca ma iubeste cu adevarat. Dupa acel week-end i-am intrebat pe toti cum a reactionat in aceste 6 saptamani cat nu am avut nicio treaba, nu am vorbit, si aproape ca nu ne-am vazut deloc. Am primit acelasi raspuns de la toti: deprimare, tristete, melancolie, chef de nimic, lacrimi, bautura si tigari in exces, muzica trista si amorteala.
Atunci mi-am dat seama cat de prosti am fost amandoi, am refuzat sa ne cautam si sa ne impacam, a fost nevoie de mana destinului ca sa ne aduca impreuna la loc. Lasand la o parte asta, inca ma mai gandeam la vise.
Ultimul meu vis a fost unul foarte frumos, eu, Marc, Missy, Luca, Nick si Loren in vacanta, pe o insula tropicala, privind apusul, stand la foc de tabara, plimbandu-ne, privind cerul plin de stele, ascunzandu-ne pentru mica intimitate. Distranudu-ne la maxim, n-a fost nici cea mai insemnificata problema, cearta. Nimic. Era chiar un vis, mult prea frumos ca sa fie adevarat. Dar acolo, erau niste persoane straine. Care se bucurau si ele de fericirea pe care o emanam si dragostea ce ne-o purtam noi uni altora.
- Hei Lu... te suna fratele tau.... Lu...
- Ah, da... scuze, eram pierduta in ganduri... Da Nick....
- Hei Luann, am o invitatie pentru tine, Marc, Missy si Luca. Mergem pe insula aceea, unde ne-au dus cand am implinit eu 14 ani...
- Wow, Nick... glumesti... visam de mult la insula aia. Cand mergem.
- Pai, vin dupa voi poimaine... daca mergeti... si plecam peste 4 zile.
- Cum sa nu mergem, oh, da trebuie sa vorbesc si cu ei. Iti dau mesaj dupa ce am vorbit cu ei... Ok? Te iubesc fratioare, esti cel mai tare.
- Sigur surioara... astept, te saluta Loren si Alisha....
- Si eu pe ele. Sa le pupi... Hai ca iti zic imediat. Paaaa!
- Ce? Unde sa mergeti?
- Vrei sa zici unde mergem noi toti de aici....
- Unde?
- Missy, stii ca tie ti-am arata poze cu insula aceea unde am mers cu familia cand a implinit Nick cei 14 ani. Era de vis, iar Nick a propus ca peste 4 zile sa mergem acolo toti 6. Vreti?
- Normal ca da, au spus ei in cor!
- Da-i mesaj si spune-i ca mergem. Acum! A exclamat disperata Missy. Am chicotit si i-am dat raspunsul lui Nick. Eram in culmea fericirii. Urma sa fie cea mai frumoasa vacanta.

- Missy stii ce inseamna plecarea in vacanta...

Am strigat amandoua in cor: SHOPPING!!!!

- Oh nu, Marc am incurcat-o.

- Da, asa e. Daca ma gandesc mai bine si noi avem nevoie de ceva haine noi.

-Da, asa e.

-Marc tu esti hipnotizat.... Nu... nici sa nu te gandesti sa-mi raspunzi cu „Da, asa e.”

-Terminati. Hai sa mergem. Missy ai cardul la tine, da?

-Mereu il am. Nu se stie ce se poate ivi la reduceri asa dintr-o data.

N-am plimbat prin tot mall-ul si ne-am cumparat o gramada de rochite, pantaloni scurti, costume de baie, sandale, tricouri si multe altele. Am facut bagajele si eram pregatiti. In ultima noastra seara am iesit impreuna cu restul gastii. Trebuia sa ne luam „ramas bun” de la ei. Am petrecut pana dimineata in apartament la Marc, pana am ramas doar eu, el, Missy si Luca. Adormiti cum eram, ne-am indreptat spre apartamentul meu. Nick acolo venea, si trebuia sa ne gaseasca acasa. Am reusit sa dormim 2 ore si apoi ne-am trezit si am stat la cafea povestind diverse amintiri. Facusem multe impreuna, aveam chiar mult prea multe amintiri, erau atat de haioase, de tampite, ca doar noi puteam sa le facem. Aveam toti 4 cate un aparat foto si eram gata sa facem poze pana ne intorceam din vacanta. Trebuia sa avem multe amintiri. Urma sa ne bronzam, poate sa ne schimbam putin look-ul. Cine stie ce minunatii ne asteptau.

- Deci? Ati luat tot? Suntem toti? Nu trebuie sa ne intoarcem inapoi pentru nimic sper....

- Nick.. poti sa conduci si sa nu-ti mai faci atatea griji. Mergem pe jos daca nu vrei sa te intorci dupa ceva... am chicotit... imi placea sa-l tachinez. Il adoram ca frate. Era cel mai bun.

- Nu vreau sa va culcati tarziu, altfel maine plecam fara voi. Si pentru bucuria ta, Lu, abea maine vin mama si tata sa o ia pe Alisha. Deci azi poti s-o vezi.

- Sa stii ca putem s-o luam cu noi in vacanta. Eu si Marc ne descurcam cu ea. Am avut-o in grija 2 saptamani si jumatate. Ce poate fii asa de greu cand sunteti voi cu noi?

- Lu. Nu o luam cu noi. Are 3 ani. Nu stii cum fuge o data de langa tine si se pierde. Poate sa fuga in apa si se ineaca. Se pot intampla multe. Cu un copil de 3 ani nu poti sta pe plaja. Vrea sa alerge sa se plimbe, trebuie sa fii mereu cu ochii pe ea. Deaia nu o luam nicaieri cu noi. E prea mica. Atunci cand va mai creste o sa o luam.

- Pana creste mai faci una. Iar l-am chicotit. Sau poate de data asta e baiat.

- Pana mai fac eu alt copil o sa faci tu. Sau vrei sa-mi spui ca Marc nu prea are intentii serioase? Ma ataca. Si-l jignea pe Marc.

- Stii ceva Nick. N-ai de unde sa stii. Poate n-am eu intentii serioase. Poate o sa fim niste aventurieri prin viata amandoi. Asa ca nu te mai lega de el ca nici el nu s-a legat de tine.

- Nu e nimic Lu. Oricum v-am pregatit o supriza tuturor. Si nu. N-ai sa afli ce e pana nu vine momentul.

Drumul a durat 3 ore. Am mai vorbit, am facut poze, ne-am oprit sa mancam si sa bem o cafea. Sincer, Nick chiar avea dreptate. Alisha e mica. Puteam sa-mi imaginez cum trebuia sa ne abtinem de la prostii in masina, sau cum trebuia sa alergam dupa ea cand ne-am oprit la masa.

Loren si Alisha ne asteptau in imensa lor curte. Fratele meu avea o casa impresionanta, era aranjata cu gust. Loren era o femeie foarte atragatoare, cu bun gust, repsonsabila, tot ce o inconjura nu trebuia sa fie mai prejos. Si aici ne-am oprit inainte de a incepe calatoria.

Iti simt lipsa :[ II

Alte 3 saptamani fara Marc al meu. Nu mi-am mai facut aparitia in nicio iesire in gasca. Nu puteam sa dau ochii cu el. As fi isbucnit in plans pe loc. Ma sufocam in casa, aveam momente cand plecam si ma plimbam prin cele mai nepopulate locuri ale orasului, ma ascundeam mult, fumam, ma refugiam in muzica, priveam mesajele cu el si plangeam. Missy si Nicole nu mai stiau ce sa faca, Kate era glumeata grupului si incerca sa ma faca sa rad mai mereu, dar fara succes.
Nu-mi mai pasa de nimic, nici de aspect, pentru ce as mai arata bine daca singurul care ma intereseaza a disparut din viata mea pentru totdeauna. Asta imi era clar, nu avea sa se mai intoarca la mine. Si doar pentru o cearta idioata si orgoliul meu idiot. Ma simteam ca o moarta vie, simteam cum inima nu mai batea, cum sangele nu mai curgea prin vene, eram inghetata. Mama ma invita prin tot felul de excursii cu ea, tata, Nick, Loren, Alisha... O refuzam politicos si ma prefaceam ca sunt bine. Nick ma vizitase si stia cum e treaba cu mine dar nu le spunea nimic. A vrut sa "discute" cu Marc despre asta, dar l-am sfatuit s-o lase mai moale.
Era una din zilele in care ma plimbam prin oras singura, mergeam cu capul in jos, neatenta la nimic din jurul meu. M-am lovit de cineva, am recunoscut imediat parfumul, m-am uitat in sus sa vad daca era adevarat... era el, Marc. Ne-am privit in ochii un timp. L-am dat la o parte si am inceput sa merg, deja plangeam. M-a luat de mana si m-a oprit. M-a tras dupa el in spre un parc mai gol, si m-a asezat pe o banca.
- Lu... uite, stiu ca...
- Nu, Marc, nu vreau nicio scuza. Orgoliul meu e prea mare ca sa mai incapa cineva. Ai tot dreptul sa te superi.
- Luann, taci! M-am purtat prosteste. Tot timpul asta in care nu te-am bagat in seama. M-a facut sa vad cat de multa nevoie am de tine. In fiecare seara ma abtineam cu greu sa nu te sun, sau ii rugam pe restul sa te sune doar ca sa-ti aud vocea. Toti imi spuneau ca te-ai transformat intr-o umbra, ca nu mai esti ce-ai fost din vina mea. Am fost un prost, inca sunt, iar tu, tu iti ratezi viata pentru unul ca mine. Nu are rost....
- Ei bine Marc, daca tie nu ti se pare ca are vreun rost, mie mi se pare... eu am asteptat 3 ani sa ma observi, iar cand in sfarsit m-ai observat m-am indragostit si mai tare. Nu doream sa te sufoc, tot ce vroiam era sa fiu alaturi de tine cat mai mult. Inainte sa ne certam avusesem un vis. Tu cu mine, despartiti pentru totdeauna. Tot ce inceram era sa mai profit de tine cat mai puteam. Pana la urma visul era inevitabil. Stii foarte bine asta. Si s-a intamplat pana la urma. Nu pot sa lupt impotriva destinului meu pentru ca tot ce fac e prost.
- Lu, eu vreau sa ne impacam. Iti simt enorm de mult lipsa. Nu te gandi ca mie mi-a fost usor. Eu ieseam pentru ca auzisem ca nu vii tu. N-as fi putut sa te privesc in ochii. Si acum te rog nu plange. Sunt aici cu tine, tot cosmarul asta a luat sfarsit.
- Te iubesc Marc, am spus eu printre suspine.
- Si eu Lu, mi-a fost dor de tine.
Mi-a ridicat capul, mi-a sters lacrimile si m-a sarutat. A fost cel mai frumos sarut pe care mi l-a dat vreodata. Ne-am ridicat si am mers la el. Impacarea a fost dulce. Tot weekend-ul m-a rasfatat, n-am iesit nicaieri n-am raspuns nimanui. Am dat doar un mesaj la toata gasca ca suntem bine si nu vrem sa fim deranjati. Am invins si visul asta.

Iti simt lipsa :[

Eu si Marc, impreuna de 3 luni jumatate. Ne intelegam minunat, dar ca de obicei lucrurile iau o intorsatura proasta din cauza visurilor mele. Incepusem sa cred ca era cazul sa-l ascult pe Marc si sa caut pe cineva sa ma ajute sa le controlez. Poate era o cale pe care eu nu o stiam inca, poate puteam face ceva sa impiedic ca totul sa se realizeze. Ultimul vis era despre mine si Marc, impreuna in dormitorul lui. El la geam, privind absent, eu cu spatele la el pe marginea patului cu picioarele la piept. Niciunul nu spunea nimic. Marc pleaca dintr-o data si trec 3 luni in care noi nu ne impacam apoi ma trezesc. Era abea 4:20, soarele nu rasarise inca. Langa mine Marc dormea dus. Am ramas in pat gandindu-ma la vis, la cat timp o sa mai am cu el. Imediat cum s-a luminat m-am ridicat din pat, m-am dus sa-mi fac o cafea si mi-am aprins o tigare, am ramas pierduta in ganduri pana ce mi-am revenit cu un sarut de la Marc, fusese neobisnuit de...placut... Profitam si eu cat mai puteam...
- 'Neata Lu... s-a intamplat ceva?
- Nu Marc, sunt doar cam somnoroasa...
- Oh, ok...
- Deci? Azi ce facem? Stam acasa? Iesim undeva? Ca eu vreau sa stam toata ziua impreuna...
- A, Lu, nu vreau sa te superi pe mine dar nu stiu cum sa-ti spun, de la un timp, esti cam... esti prea... ei bine ma cam sufoci.
- Oh, aha... bine... poti sa faci ce vrei.... eu o sa raman aici, o sa astept momentul in care n-o sa te mai simti sufocat, sa ies din camera ca sa nu-ti mai respir aerul?
- Lu, vezi... uite cum te porti. Asta ma enerveaza la tine. Nu pot sa-ti spun nimic ca te enervezi prea repede.
- Aha, pai si daca eu ti-as zice ca ma sufoci nu ai intelege ca m-am plictisit de tine, ca ma enervezi, ca ma stresezi? Gandeste-te cum ma simt sa-mi zici asta.... nu-mi nega ca nu asa te-ai simti ca nu te cred...
- Oh, stii ce chiar esti stresanta, eu am plecat...
Si am ramas acolo, fara el, mandria oprindu-ma sa fug dupa el si sa-i zic ca imi pare rau. Am ramas ore bune in acelasi loc plangand... dorindu-mi sa se intoarca inapoi. Telefonul suna in continuu, n-am raspuns nimanui. Missy a venit la mine si a intrat pentru ca usa nu era incuiata.
Au trecut 3 saptamani si eu nu mi-am revenit, Missy, Luca, Kenny, Anna, Mike, Josh, Kate, Nicole si restul ma cautau zilnic. Nicole si Missy isi petreceau aproape fiecare seara pana tarziu la mine sau dormeau aici, incercand sa ma scoata din starea mea, fara succes. Se prindeau cu un alt subiect si uitau uneori de mine. Ramaneam in canapeaua mea veche si plangeam fumand si uneori incercand chiar sa ma imbat ca sa uit. Nimic nu solutiona problema. Marc nu mai daduse niciun semn de viata. Desi pariam ca toti ii spusesera in ce stare sunt. Era clar, nu ne vom impaca niciodata.
Ma simteam fara viata, ma purtam ca un robot, faceam curat, sau baie, sau daca uneori imi mai era foame, totul fara s arealizez exact ce fac. Eram intr-o permanenta amorteala. Asteptand si asteptand ca el sa se intoarca. Pierdusem ore pentru ca nu vroiam sa intru sa-l vad pe el. Dar ma mentineam ca de obicei. Eram moarta pe dinautru, tot ce simteam era doar lipsa lui...

Prietenia nu poate fi rupta II

Zilele au trecut, Nick a fost externat dupa 2 saptamani de spitalizare. Alisha a fost preluata de parintii ei, mi-a parut intr-un fel rau. Pustoaica imi placea foarte mult. Era sufletul casei. Acum casa a redevenit rece si neprimitoare. Marc si-a facut planuri serioase de plecare, eu incercam sa aman sau sa gasesc o cale prin care Missy sa nu mearga. Tot ce-mi doream era sa evit cearta intre mine si ea.
Pana la urma n-am avut ce sa fac ca se le impiedic decizia. Padurea era minunata, cu toate ca erau multe periocole, ma simteam foarte in siguranta. Realizam ca pentru prima data ma bucuram de natura, soarele lumina coroanele copacilor si le dadea un aer aparte, razele ce treceau prin ramuri erau atat de magice. Aerul din jur era curat si proaspat. Te imbata mai tare cu fiecare inspiratie. Marc ma tinea de mana, ma saruta, ce-mi puteam dori mai mult? Cabana era foarte comoda pentru ceva in mijlocul padurii. Frigiderul era extrem de plin. Si noi nu stateam decat, maxim, o saptamana. Era o casa micuta, dar inacapatoare. Imi placea s-o consider casa mea si a lui Marc. Aveam o sufragerie destul de mare cu semineu, 3 dormitoare, o mica bucatarie si cate o baie in fiecare dormitor. Era de ajuns pertru mine si Marc. Tot ce ne doream noi 2 era sa ramanem impreuna. O luna si 2 saptamani pare putin, dar nimeni nu are idee cat de mult poti sa te atasezi de o persoana in acest interval. Totul a fost frumos. Pana intr-o dimineata. Cand eu si Missy am ramas singure in cabana. Baietii s-au dus sa se plimbe si eu eram putin cam obosita, nu dormeam nici ziua, dar nici noaptea. Aveam si o stare ciudata asa ca am decis sa raman in casa. Missy a decis sa ramana cu mine. Luca a fost de acord cu asta. Nici Missy nu se simtea prea bine.
- Ce-o fi in neregula cu noi? a intrebat Missy pe un ton bolnavicios...
- Nu stiu. Poate ni se trage de la cap...
- Sincer, singura de aici cu probleme cu capul esti tu...
- Adica? Ce vrei sa spui cu asta?
- Eh, nimic.
- Nu Mis... Daca ai inceput sa zici ceva termina ce ai de spus...
- Pai te porti de parca doar tu trebuie sa fii in centrul atentiei, iar daca iti dam atentie spui ca te innebunim. Ce vrei sa se inteleaga din asta. Povestea asta cu visele iti afecteaza grav gandirea. Nu mai stii nici ce vorbesti.
- Cred ca cea care nu stie ce voebeste esti tu... nu va cer atentie, nici nu va spun ca ma innebuniti... Cred ca Luca nu se ocupa deloc de tine, deaia esti asa irascibila...
- Luca e de 100 de ori mai barbat decat fatalaul de Marc.
- Neah, nu prea cred. Marc n-a fost impins de la spate sa fie cu mine. Insa lui Luca eu i-am deschis ochii Mis... Ar trebui sa fii recunoscatoare pentru asta...
- Oh, acum imi scoti si ochii... bine Lu. Din acest moment tu nu mai ai ce vorbi cu mine. Am terminat. Am pus punct! Ramai in lumea viselor, ca vad ca pe cea a oamenilor ai parasit-o de ceva vreme.
Nu-mi venea sa cred. Ce o starnise pe Missy sa se certe cu mine? M-am ridicat fara sa zic nimic si am plecat in dormitorul meu si a lui Marc. Am dat drumul la caldura si m-am asezat pe pat. Am ramas acolo 3 ore, pana a venit Marc.
- Lu? Ce s-a intamplat?
- Nimic. Exact ceea ce am visat. Cearta cu Missy. Vorbeam noi si dintr-o data, bum, a isbucnit si a inceput scandalul. Ti-am spus ca a fost o idee proasta vacanta impreuna cu ei.
- Lu, poate era putin obosita. Si n-a stiut ce-a spus, o sa va impacati. Nu te mai consuma atat.
- Nu ne vom impaca. Am spus amandoua lucruri oribile una la adresa celeilalte. Vorbele dor mai rau ca orice pumn.
- Marc?
- Da Luca....
- Ce s-a intamplat intre cele 2?
- S-au certat din nimic. Dar ce si-au spus a fost oribil. Va trebui sa scuratm vacanta. Maine acasa.
- Marc, vii putin?
- Desigur... Lu, asteapta-ma, revin imediat...
Puteam sa-i aud cum isi faceau planuri sa ne impace. Am strigat impreuna cu Missy ca nu ne impacam orice ar face. Urmatoarea zi am plecat. Tot drumul, am incercat sa mentin tacerea si sa privesc pe geam. Am dormit putin in bratele lui Marc si cam atat. Nu-mi permiteam sa zic nimic. Missy ar fi inceput sa comenteze si ar fi isbucnit alt scandal.
I-am dus dorul o luna de zile. Ma simteam sufocata de crunda realitate. Viata era intradevar gri fara cea mai buna prietena langa mine. Nu prea aveam ce sa fac. Marc era alaturi de mine foarte mult, dar mai avea si viata lui. Nu trebuia sa-l oblig sa stea cu mine. Ma inchideam in casa si asteptam un telefon, un mesaj, un mesaj pe e-mail, ceva pe Chat. Nimc, nu avea niciun gand de impacare. Asta pana cand intr-o zi ne-am lovit una de alta. Ne-am privit in ochii si ne-am imbratisat.
- Imi pare rau Lu...
- Nu Mis... mie imi pare rau...
- Ah, suntem 2 proaste. Ne-am certat degeaba...
- Asa e... aveai dreptate. Eu sunt cea cu probleme cu capul...
- Nu Lu, amandoua suntem, tu aveai dreptate.
Ne-am mai imbratisat inca o data si am plecat la barul unde cantau Marc, Luca si formatia. Eram fericita ca totul luase sfarsit. Chiar innebuneam fara ea. Innebuneam fara prietena mea.
Se apropia Craciunul si asta era primul an in care noi doream sa-l petrecem doar cu baietii. Am decis sa-l facem tot la mine. Mama a inteles si au promis ca vin de Revelion, doream sa-i vad pe tata, Loren, Nick si desigur Alisha. Parintii lui Missy veneau si ei. Aveam si Revelionul aranjat. Si tot ce conta era ca noi doua eram impreuna. Prietenia nu poate fi rupta de niciun vis sau vreo cearta stupida.

Prietenia nu poate fi rupta

O saptamana de cand Nick e in spital, e mai bine, dar inca nu-l externeaza. Alisha e o pustoaica inteligenta, dar nu atat de inteligenta cat sa-l pacaleasca pe Marc, el o joaca pe degete pe micuta, o trimite la culcare fara ca ea sa protesteze. E un tata destul de bun si cu multa rabdare, ceva ce mie-mi lipseste. Asta imi spune lumea... Am avut rabdare 3 ani cu Marc, am rabdare in continuare sa-mi revin, sa nu ma mai simt asa de pierduta in lume. Sa nu ma mai simt de parca nu apartin nimanui si de parca nicaieri nu-i casa mea. Alt vis ciudat, o vacanta intr-o padure foarte frumoasa, doar eu si Marc. Si alaturi de noi desigur Missy si Luca. Nu a fost un vis urat. Si sper sa nu mai am niciunul, dupa intamplarea cu Nick, cred orice vis as avea. Intr-o parte din ultimul vis eu nu vorbeam deloc cu Missy, oare eram certate? Sper sa nu. Missy mi-a fost alaturi de cand aveam 10 ani. Ne-am mutat impreuna fara parinti la New York, am fost colege de banca, am petrecut de vreo 3 ori Craciunul doar noi doua, pentru ca nu ne cumparasem la timp bilete sa mergem acasa. La petrecerea ei de 18 ani, eram atat de bete incat am agatat un boschetar. Pierdeam multe seri, plimbandu-ne in marele oras, facand poze la oricine si orice. Am fost urmarite de 2 tipi foarte ciudati dar si atunci ne-am distrat. Am incercat sa ne facem propria formatie si am spart un geam de la apartamentul meu, cand am cantat prima data la chitara electrica a lui Kenny. Am incurcat apa cu otetul si am facut o prajitura foarte ciudata. Am facut multe chestii impreuna. Si cel mai important, niciodata nu ne-am certat. Ne-am mai suparat noi una pe alta dar niciodata nu ne-am certat, am barfit toata scoala dar niciodata nu ne-am barfit una pe alta.
- Hei, Lu... Trezeste-te.
- A, da... scuze... eram cu gandul in alta parte.
- Unde-i Alisha?
- Unde ai lasat-o. In patul meu. Doarme. A a dormit foarte devreme cu televizorul aprins.
- Pai si tu de ce nu dormi?
- Marc... parca as avea si eu 3 ani... Nu pot sa mai dorm. Am avut alt vis. Si sigur se va realiza.
- Oh, nu te mai tortura, nu ai ce sa faci, daca asta este darul tau. Poate candva vei invata sa impiedici asta sa se intample. Ar trebui sa vorbesti cu cineva. Sa gasesti pe cineva ce poate trece prin aceleasi chestii ca tine. Dar nu-ti face griji. Eu o sa fiu alaturi de tine mereu. Pentru ca te iubesc.
- Mersi Marc. N-ai idee cat de mult am nevoie de tine acum. Mi-a ridicat capul si m-a sarutat pret de un minut. Toate gandurile rele mi-au fost sterse, apoi a urmat imbratisarea lui fierbinte ce imi incalzea corpul. I-am facut si lui loc pe canapea, mi-am asezat capul pe pieptul lui, l-am invelit si pe el cu patura mea si m-am lasat dusa de magia ce era intre noi.
- Lu... as vrea ca dupa ce o vor lua pe Alisha, sa mergem la cabana parintilor mei, cea din padure. Sa ne rupem de lume si de probleme. Iar daca vrei, ii putem lua si pe Missy si Luca.
Oh, nu... era ca in visul meu, cabana parintilor lui de la padure. Missy si Luca cu noi. Nu vroiam sa ma cert cu Missy. N-am zis nimic de vis ca sa nu-i stric cheful.
- Sigur Marc, dar trebuie sa fiu sigura ca Nick e bine inainte sa le-o inapoiez pe Alisha. Oricum toata ziua a intrebat de "mami" si mai ales de "tati" caci Loren mai suna, dar cu Nick n-a mai vorbit de mult.
- E copil. Inca nu intelege tot. Desi e destul de inteligenta nu depaseste foarte mult un copil de 4 ani.
- Nu stiu ce m-as face daca ea, Loren sau Nick n-ar mai fi. Si chiar cand spuneam asta a aparut in usa, cu perna si ursuletul ei, Jacobi. Ce e micuto?
- Am visat ulat. Am visat ca Jacobi pleaca si ma lasa singula. Si ca au venit catelusi lai sa ma muste.
- Oh, scumpa mea. Hai aici cu mine si cu unchiul Marc. Hai, inchide ochishorii si dormi. Avem noi grija sa nu te lase Jacobi singura. Am sarutat-o pe frunte si am invelit-o. Adio magie. Dar intr-un fel era. Ma simteam ca si in familia mea.